Florin Ianovici a iesit din Cultul Penticostal

Durerea unei alegeri

1 Corinteni 11:28 „Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. ”

Sunt aproape 24 de ani de când am pășit pe poarta bisericii Betel. Atunci era o ,,baracă’’, ce în inima mea contrasta puternic cu impunătoarele biserici ortodoxe sau mănăstirile cu care eram obișnuit.

Frumusețea aveam să o găsesc înlăuntru. Oamenii luminau, iar aerul respira bunătate și liniște. Când sora Nicoleta Mureșan a cântat lui Dumnezeu, inima mea a știut că a găsit drumul spre casă.

Anii au trecut, iar dragostea de mamă a bisericii Betel a crescut față de mine. Mi-a purtat de grijă, m-a încurajat și mi-a zâmbit îngăduitor atunci când râvna mea nu era deopotrivă cu înțelepciunea.

Într-o zi, în 2004, biserica mi-a dat responsabilitatea de a o păstori. Am început cu stăngăcie, șovăială și teamă. Dragostea de Dumnezeu însă ne-a purtat pașii în cei 14 ani de slujire. Cei aproape 1200 de oameni botezați sunt o mărturie a binecuvântării noastre.

Astăzi mi-am cercetat inima înaintea lui Dumnezeu. În față stau azima și paharul Domnului Isus. De jur împrejur pastorii Ivan și Ianovici, împreună cu ceilați slujitori. Și cu spaimă în suflet am realizat că nu pot frânge azima. De mult vântul răutății, defăimării și invidiei ne-a îndepărtat pașii unii de alți.

Hristos nu poate fi slujit cu inima împărțită.

Cercetându-mă am înțeles că sufletul meu este rănit și dezamăgit. Mi-am îngenunchiat voința și de dragul mamei mele, biserica Betel, am stat sub disciplină mai bine de jumătate de an. Am așteptat în tăcere ajutorul Domnului. Nu am fost singurul îndurerat. Lângă mine atâția credincioși au suspinat.

A venit ziua când am fost judecat, reabilitat și m-am întors ca pastor în biserica Betel. Aș fi vrut ca totul să fie vindecat și să pornim pe drumul unității. Dar nu este cu putință.

Conducerea penticostală e de altă părere. Am aflat că, din nou, biserica Betel este disprețuită și ignorată. Nimeni din conducerea Cultului nu a pășit în biserică să aducă lămuriri, să ofere explicații, să îndrume și să întărească credincioșii. Deși disciplinarea mea a fost publicată pe site-ul Cultului, nimeni nu și-a asumat răspunderea să stea de vorbă cu credincioșii celei mai mari biserici penticostale din capitala României. În același mod, a fost citită și decizia reabilitării, într-o zi de joi, fără vreo preavizare sau publicare pe site-ul Cultului.

Biserica are întrebări. Eu am dorit mult să stau de vorbă cu biserica și să răspund întrebărilor ei. Am crezut că vom avea curând o Adunare generală unde să putem decide în mod responsabil și deschis viitorul bisericii.
Conducerea penticostală e de altă părere. Nu se face nicio Adunare generală, iar pastorul coordonator este stabilit doar de către ei, fără ca biserica să fie întrebată. Eu nu am primit nici măcar dreptul de a vorbi cu credincioșii. Și mi-am dorit atăt de mult…!

Imediat după revenirea ca pastor am primit o invitație la o seară de veghe în biserica Evanghelia care aparține Cultului Penticostal. Au fost prezenți si alți pastori penticostali din Comunitatea de București. Am acceptat să fiu prezent. Mai mult ca orice aveam nevoie de rugăciune. Frații au mediatizat prezența mea în biserică în spațiul online. Coonducerea cultului m-a sunat și mi-a interzis să merg. Fără explicații.

Am postat câteva cuvinte de mulțumire pentru credincioșii care s-au rugat și au postit în perioada de încercare. Am anunțat pe pagina personală de facebook că voi sluji, deși nu explicit, în după amiaza duminicii Floriilor. Am fost sunat de către conducerea cultului și mi s-a cerut să retrag postarea. Am fost nevoit să renunț la anunțul privind slujba în care voi predica. Fără explicații.

Prin decizia conducerii penticostale mi s-a interzis (vezi foto 1) să inițiez evanghelizări în afara bisericii Betel. Pot predica la Betel, dar nu am voie să inițiez evanghelizări în afara bisericii. În urechi îmi răsună porunca Mântuitorului: Marcu 16:15 „Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. ” Cum pot ajunge în toată lumea stând la Betel? Dumnezeu mi-a încredințat o viziune: misiunea Renovatio. Înainte de suspendare am ieșit în afara granițelor bisericii și am organizat evanghelizări cu tineri inimoși și dăruiți în incinta complexului Romexpo, sala Mihai Eminescu. Acum conducerea penticostală îmi interzice acest lucru. Fără explicații.

Sufletul mi se cutremură. Credința penticostală s-a născut în focul dragostei lui Dumnezeu pentru sufletele adormite de ritualuri, datini și ipocrizie religioasă. Înaintașii noștri au stat pe baricada Cuvântului sfânt și au adus trezire în mijlocul unui neam a cărui evlavie e lipsită de putere. Îmi tânjește inima să văd oameni mântuiți. Conducerea penticostală, însă, îmi interzice să inițiez evanghelizări. Cum poate slova omului să fie peste slova Domnului Dumnezeu?

Acum 24 de ani, într-o zi de sâmbătă, împreună cu 3 tineri credincioși am mers pe străzile Bucureștiului și am dus sandvișuri copiilor abandonați. De atunci și pănă azi pasiunea aceasta a născut misiunea Viață și Lumină unde hrănim în școli la prânz 220 de copii romi în Bughea și Valea Măcelarului, 140 de copii din familii care locuiesc în stradă sau nu au niciun support, la Centrul din Grivița, 70 de copii din Purcari, Republica Moldova, 40 de orfani în Centrul din Izbiceni, 65 de tineri proveniți din orfelinate în Centrul pentru tineri… adică peste 500 de suflete. E o povară care uneori m-a făcut să nu pot dormi. Am fost întrebat de conducerea cultului cum ne descurcăm și le-am spus că în luna aprilie vom rămâne fără bani. Care a fost răspunsul lor: în decizie mi-au interzis să strâng fonduri pentru Viață și Lumină sau orice altă misiune atunci când predic în biserici la evanghelizări. (vezi foto)

Ani de zile, voi , credincioșii, ne-ați fost alături cu haine, mâncare, bani și nu ați lăsat acești copii să ajungă cu sufletul și trupul distrus. Pe porțile de la Viață și Lumină au intrat cu lacrimi și au ieșit cu bucurie peste 600 de copii, peste 1000 de tineri și câteva mii de familii. Cuvântul lui Dumnezeu spune: Iacov 1:27 „Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. ” Voi, credincioșii, ați fost alături de noi și ați împlinit ce este scris. Ce aș putea să explic celor peste 500 de suflete, de care Viață și Lumină are grijă, prin faptul că mi s-a intrezis de către conducerea penticostală să strâng bani pentru ei? Ce ar putea înțelege aceste suflete lovite de soartă?

Ceea ce amărăște peste măsură sufletul meu este faptul că bisericii Betel i s-a citit o versiune a deciziei – din care lipsea interdicția de a strânge bani pentru nevoiași – iar mie mi s-a transmis o altă versiune în care interdicția era enunțată. (foto 2) Biserica nu trebuie să știe tot adevărul? De ce tratăm situațiile și oamenii cu două măsuri?

Este timpul ca sufletul meu să facă o alegere. E dureroasă. Am avut clipe cerești împreună cu credincioșii și slujitorii penticostali. Vă prețuiesc și nu am dorință mai mare decât aceea de a zidi împreună Împărăția lui Dumnezeu. Dar citind decizia conducerii penticostale și cuvintele Bibliei, care sunt în contradicție, realizez că sunt pe cale să ucid în mine tot ceea ce iubesc mai mult: mântuirea oamenilor și mila față de oropsiți.

Iubesc Betelul cum numai Dumnezeu știe. Dar fără evanghelizare, fără copiii pe care îi îngrijesc și fără posibilitatea transparenței devin infirm. Nu pot fi ceea ce sunt fără focul Evangheliei, bucuria orfanilor și părtășia adevărului cu sfinții.

Am nevoie să îmi recapăt glasul care mi-a fost interzis pe mediul online. E timpul ca oamenii pe care i-am slujit să afle adevărul. Voi publica materiale, dovezi și voi prezenta faptele așa cum au fost ele.

Toate acestea au un cost. Cu inimă grea am acceptat să îl plătesc.

De aceea, de astăzi, în actualele circumstanțe, renunț să mai fiu membru în cultul penticostal, deși crezul meu rămâne neschimbat.

13.04.2017
Florin Ianovici

Sursa: Florin Ianovici